Roma: Review

Unul dintre cele mai bune filme ale anului 2018 si totodata, o poveste de viata extrem de impresionanta. Este regizat de Alfonso Cuaron, castigator a 2 premii Oscar. A mai regizat filme mult mai populare, cum ar fi: Gravity si Children of Men, 2 dintre cele mai bune filme de dupa 2000. Se intoarce astfel, dupa o pauza de 5 ani de la aparitia filmului Gravity, cu acest nou film „Roma”. Este deja unul dintre filmele favorite la premile Oscar, cat si la Golden Globes.
Filmat in totalitate in alb-negru, cat si in limba spaniola, „Roma” nu este genul de film care sa te atraga foarte mult prin actiune. Are o viteza destul de scazuta, dialogurile sunt lungi, se pune un mare accent pe detalii si pe constructia personajelor. Din start, este foarte posibil sa pleci cu ideea ca este acel gen de film incet, fara actiune si fara nimic interesant. Insa, filmul are nevoie de un anumit timp de asezare. Iar, din momentul in care lucrurile incep sa prinda sens, filmul nu te va dezamagi deloc. Exista o asemanare de stil cu filmul romanesc „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Ambele filme nu au cea mai atractiva viteza, insa spun povesti de viata extrem de impresionante.
Filmul se situeaza in 1971, undeva in Mexic. O perioada de proteste continue si de o violenta extrema. Anii 70’ au fost presarati de numeroase revolte ale oamenilor, de aparitia celebrelor cartele de traficanti. Alfonso Cuaron surprinde in detaliu viata unei familii, la inceputul anilor 70’. Cleo este personajul principal al filmului, o tanara menajera, ce lucreaza pentru o familie instarita. Este o poveste de viata in care se urmareste, in mod special, familia. Mai bine zis, o drama a familiei, cat si o drama a iubirii si acceptarii. Cleo este o victima a unei perioade violente si are parte de evenimente ce ii vor marca intreaga viata.
Fiecare cadru din film este filmat intr-un mod pe care nu il vezi intotdeauna la majoritatea filmelor. Se aseamana, din acest punct de vedere cu „Revenant”, un alt film regizat de un mexican, Alejandro G. Iñárritu. Fiind filmat si in alb-negru, filmul este in totalitate autentic acelei perioade a anilor 70’. Avem insa numeroase momente demne de un film de premile Oscar. In primul rand, actrita in rol principal, Yalitza Aparicio. Isi joaca impecabil rolul, are momente in care te face oarecum sa ii intelegi pe deplin suferinta, si posibil, chiar sa plangi. Nu are foarte multe replici in film, nu vorbeste foarte mult, in schimb, compenseaza prin orice alte metode. Este intr-adevar, una din favoritele la premiul Oscar. Un alt lucru deosebit din film este sunetul. Nu avem muzica in nici un moment, in schimb, orice alt sunet al naturii, sau al unei strazi obisnuite, se aude perfect si extrem de autentic.
Finalul filmul, actul al treilea, este unul foarte impresionant, si in acelasi timp, foarte trist. Daca la inceputul filmului nu iti poti forma o idee cum ar fi posibil sa se incheie filmul, finalul te va intrista, sau cel putin asa si trebuie. Este o drama, din orice punct de vedere, ilustrata intr-un mod foarte meticulos de catre Alfonso Cuaron.
Este foarte posibil sa te intrebi de ce un astfel de film mexican, cu intreaga actiune in Mexic, sa se numeasca „Roma”. Raspunsul este destul de simplu. Cartierul in care se petrece actiunea se numeste Roma. De altfel, filmul este o semi-autobiografie a regizorului, Alfonso Cuaron. Acesta a crescut impreuna cu cei 3 frati ai lui, si a avut si o bona pe nume Cleo. Sunt ilustrate si incidentele dintre grupurile de protestatari si armata, din anul 1971, in care au murit peste 100 de persoane. Daca esti fan al filmelor fara foarte multa actiune, dar cu o poveste interesanta si captivanta, Roma este o alegere foarte buna. Viteza nu este cea mai atractiva, insa dupa o ora de film, actiunea incepe sa urce constant, culminand cu un final foarte bun. De cele mai multe ori, un astfel de film este favorit la premile Oscar, fiind foarte putine filme de acest gen in ultima vreme. Un film cu o poveste de viata, cum este „Roma” sau de exemplu „Fences”, cu Denzel Washington, vor incerca sa arate adevarata fata a realitatii.

Nota: 9.6

9.6/10

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *