Once Upon a Time in… Hollywood Review

Un film destul de asteptat in aceasta luna august si cel mai probabil un favorit la premiile Oscar. Once upon a time in Hollywood este al 9-lea film al regizorului Quentin Tarantino si dupa cum a declarat si el in decursul anilor, se va opri la 10 filme. Daca filmele cu super-eroi sunt prezente aproape in fiecare luna, astfel de filme, precum cele ale lui Tarantino, par sa fie din ce in ce mai putine. Stim cu totii ca un film scris de Tarantino are dialoguri bune, personaje memorabile, un final ce depaseste intreg filmul, insa povestea poate sa fie destul de lunga si nu atat de atractiva. Depinde foarte mult si cum privesti astfel de filme, insa daca esti fan Tarantino, este clar ca o sa iti placa si acest nou film.
Povestea este situata in anul 1969, in Hollywood, intr-o perioada in care Charlie Manson si familia lui ingrozeau intreaga lume cu crimele lor. Daca cunosti cat de cat istoria acelor timpuri, clar nu trebuie sa te atestepti la foarte multe asemanari. Principalii protagonisti sunt Rick Dalton si Cliff Booth, un actor aflat intro perioada grea a carierei si cascadorul lui. Leonardo DiCaprio si Brad Pitt sunt 2 dintre cei mai cunoscuti actori din toate timpurile, iar faptul ca ii vedem pe amandoi in acelasi film, este ceva special. Apoi, Sharon Tate, jucata de Margot Robbie, are parte de cateva momente ceva mai importante, insa nu este la nivelul celor 2. Cel putin, ca replici si ca timp petrecut in film, Sharon Tate este trecuta putin in spate. Primele secvente din film sunt o trecere prin industria cinematografica de la sfarsitul anilor 60′, cu Rick Dalton in cateva roluri, in special in western-uri. Al Pacino are o aparitie scurta la inceput, Kurt Russel are si el cateva scene, iar Luke Perry, Damian Lewis, sau Bruce Dern sunt alte cateva nume celebre prezente in film. Una din scenele cele mai asteptate, mai ales dupa trailere este cea cu Bruce Lee si Cliff Booth. Tarantino creaza un Bruce Lee arogant, desi era clar ca va aduce cateva pareri negative. In rest, filmul se concentreaza in jurul lui Rick Dalton, Cliff Booth si Sharon Tate, cel putin in primele 2 ore de film. Apoi, finalul este unul clasic, desfasurat intr-un ritm incredibil. Poate ca difera un pic fata de reteta clasica, insa in mare parte este acelasi final exploziv. Este cam aceeasi situatie ca in Endgame, unde ultimele scene ofera o concluzie extrem de buna.
Este clar ca pentru foarte multa lume intreg filmul poate sa fie plictisitor, fara evenimente notabile, insa cu foarte mult dialog. Filmul are o structura destul de complexa, mare parte din actiune se desfasoara intr-o singura zi din februarie, ca mai apoi sa se treaca pe 8 august. Rick Dalton trece printr-o perioada grea in cariera lui de actor, primeste roluri in seriale tv, joaca intotdeauna personajul negativ si visul de a mai juca in filme este departe. In final, alege sa plece in Roma, pentru a juca in cateva filme western italienesti. Cliff Booth ii este alaturi in majoritatea momentelor, ii conduce masina si il ajuta in anumite probleme. In schimb, Sharon Tate traieste perioada anilor 60′, este casatorita cu Roman Polanski si are roluri in cateva mari productii.
Daca povestea este una interesanta in unele momente, cu numeroase referinte catre viata anilor 60′, sunt cateva aspecte ce merita discutate mult timp despre acest film. In primul rand, filmele lui Tarantino sunt cat se poate de naturale, fara prea mult CGI. Pentru acest film, echipa de productie a transformat un intreg bulevard in stilul acelor ani, doar pentru a filma cateva secvente de film. Intr-adevar, scenele in care ne este prezentat bulevardul Hollywood sau alte strazi adiacente sunt impresionante, atat ca modalitate de filmare in masina, cat si ca aspect general. In al doilea rand, cand intr-un film apar 2 dintre cei mai mari actori din ultimii 20 de ani, este foarte greu sa gasesti un favorit. Tarantino a oferit in mod egal momente bune pentru fiecare, iar finalul evidentiaza clar aceste 2 personaje. Poate ca Brad Pitt a avut momente ceva mai pe actiune, chiar cateva scene de lupta, insa DiCaprio isi joaca rolul la un nivel extrem de ridicat. Este greu de zis daca pentru amandoi aceste 2 roluri sunt cele mai bune din ultimii ani, dar cel mai probabil vor primi numeroase nominalizari.
Pentru un film ce apare intr-o luna august cam saraca in filme, acest nou film al lui Tarantino este deja o certitudine. Intra intr-o categorie de filme ce nu vor reusi mare lucru in box-office, este clar ca nu va atinge 1 miliard de dolari incasari, o situatie extrem de intalnita in ultimii ani. Disney a incasat pentru fiecare film lansat in acest an minim 1 miliard de dolari, iar Avengers a devenit cel mai de succes film din istorie. Sunt situatii in care sumele nu sunt atat de importante pentru a vorbi despre un film. Tarantino este un regizor ce prefera sa aiba un stil anume si sa ofere povesti scrise si gandite chiar de el. Pulp Fiction, Kill Bill, Django, Inglorius Basterds sau Reservoir Dogs sunt filme ce au impresionat atat ca stil, poveste si bineinteles, personaje. Rick Dalton si Cliff Booth se alatura unei liste impresionante de personaje create de Tarantino si care vor ramane in memorie foarte multa vreme. Christoph Waltz exceleaza in Inglourious Basterds, Samuel L Jackson in Pulp Fiction sau Jamie Foxx in Django, sunt cateva exemple de actori ce au excelat in filmele lui Tarantino.
Este un film de vazut la cinema, insa daca nu ai rabdare cel putin la inceput, atunci nu vei intelege mare lucru. Nu este Hobbs&Shaw sau John Wick: Parabellum ca nivel de actiune, ci mai degraba un film in adevaratul sens al cuvantului. Sunt putine filme in 2019 care sa iti ofere niste personaje atat de bine construite si sa te impresioneze printr-un scenariu atat de complex.

Nota Finala: 9/10

9/10

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *