Godzilla: King of the Monsters Review | Brothers Reviews | Filme | Seriale | Wrestling | Comics | Jocuri

Godzilla: King of the Monsters este un film extrem de ambitios. Este al treilea film din acest univers al monstrilor, dupa Godzilla(2014) si Kong: Skull Island(2017). In acelasi timp, este si o pregatire pentru unul dintre cele mai asteptate filme din 2020, Godzilla Vs Kong. Dupa cum majoritatea filmelor din ziua de astazi fac parte dintr-o serie, avem parte deja de un univers ai celor mai populari monstrii, in frunte cu Godzilla si Kong. Peste 30 de filme Godzilla, in general filme japoneze, au aparut in decursul istorie, mai exact din 1954 cand a aparut primul film. Intr-adevar, Godzilla ramane unul dintre cele mai folosite subiecte de film din istorie, dar si unul profitabil. Cu tehnologia din ziua de astazi si cu un succes in box-office, astfel de filme vor aparea multa vreme, insa nu intotdeauna este si ce trebuie.

Ca si poveste, poate ca exista ceva probleme. Iti poti da seama inca din primele scene ale filmului, cand ni se prezinta personajele umane. Emma Russel ( Vera Farmiga), si fiica ei Madison Russel( Millie Bobby Brown) sunt in centrul atentiei, la care il mai putem adauga pe Mark Russel( Kyle Chandler). Povestea incepe din primul film Godzilla, cand familia Russel se afla in mijlocul dezastrului produs de Godzilla. 5 ani trec de la acel moment, iar Emma si Madison locuiesc intr-o baza de cercetare pentru acesti monstrii. De aici, incepe cu adevarat filmul. Mark este adus de catre o echipa de cercetatori Monarch pentru a opri aceasta aparitie inevitabila a multor monstri. Exista un program creat de catre Emma si Mark pentru a-i putea controla pe Godzilla si pe alti monstri, iar intreg filmul se concentreaza asupra acestui dispozitiv si pe utilizarea lui. Exista si un personaj negativ, Jonah Alan, care este prezentat in acest fel, dar nu are parte de o dezvoltarea mai mare. Aici exista si rasturnare de situatie, dar care pare evidenta la inceput si care in final dispare total din context. Actiunea porneste din perspectiva umana, multe personaje care incearca sa gaseasca solutii de a opri aceste creaturi, si se termina cu Godzilla, asa cum era normal sa se intample.

O problema evidenta este ca in majoritatea momentelor, filmul este previzibil si intr-un stil foarte intalnit. Insa, din momentul in care Godzilla apare, filmul incepe sa creasca in intensitate. Momentele cu Godzilla, luptele intre el si alti monstrii sunt cele mai interesante din film. In rest, varianta umana a filmului este dezamagitoare. Sunt anumite situatii in care dialogurile, personajele devin extrem de previzibile si lipsite de sens. Intr-un astfel de film, unde Godzilla sau Kong sunt si in titlu, se pune accent pe ceea ce este evident ca vei vedea. Daca ne uitam la stilul celorlalte filme din serie, Kong: Skull Island spre exemplu, exista numeroase personaje, dar care par ceva mai credibile in ceea ce fac. Aici insa, numeroase planuri, schimbari de planuri si momente in care parca filmul nu stie in ce directie vrea sa se duca. Exista si cateva rasturnari de situatie, cel putin la inceput, dar nu atat de spectaculoase precum ar fi trebuit. Iti poate da impresia ca s-a vrut prea mult continut, personaje si actiune in fiecare moment.

Un lucru impresionat despre acest film este calitatea efectelor speciale. Din acest punct de vedere, Godzilla impresioneaza nu numai din creearea acestor monstrii, ci si in cateva cadre superbe. De aceea, filmul merita vazut la cinema pentru astfel de momente. Un alt lucru observat din trailer si din postere este alegerea culorii albastru in numeroase cadre. Poate la inceput pare ciudat de ce un astfel de film este prezentat in acest mod, insa odata ce il vezi pe Godzilla lucrurile devin mai clare. Apoi, monstrul cu care Godzilla se lupta, Ghidorrah, este intr-adevar foarte bine construit si pe masura lui Gojira, asa cum ii zic japonezii lui Godzilla. Pe langa acestia 2, mai exista si alti monstri, dar care sunt lasati un pic in umbra, pentru a le oferi destul timp principalelor personaje ale filmului.

Ca durata, 2 ore si 11 minute poate parea exact cam cat ar trebui. Depinde daca ti-a placut de la inceput sa nu, insa cam dupa prima ora de film, ritmul este unul bun si lucrurile incep sa aiba mai mult sens. Regizorul este Michael Dougherty, un nume nu asa de cunoscut la prima vedere, dar care se numara printre scenaristii filmelor X-Men: Apocalypse sau Superman Returns. Ca ordine in acest univers, Kong: Skull Island ar putea fi pe primul loc, Godzilla primul film pe al doilea, iar acest din urma pe locul 3. Ramane de vazut in ce directie vor aborda duelul legendar dintre Kong si Godzilla, vorbind totusi de acelasi studio, Warner Brothers, care a produs Batman v Superman sau Justice League. Nu pare cel mai corect duel, insa dupa cum ne anunta posterul oficial, numai unul poate sa fie regele monstrilor.

Asadar, Godzilla: King of the Monsters este un film ce promite sa fie spectaculos, reuseste acest lucru, dar scade din cauza scenariului mediocru. Vizual reuseste sa aduca ceva nou in categoria filmelor de genul si anume, o perioada buna de timp in care il avem pe Godzilla in actiune si se ridica la nivelul asteptat. Bineinteles, exista un adversar poate la fel de puternic, Ghidorrah, asa cum trebuie sa fie cam in orice film. Poate ca o astfel de productie, cu un buget de aproximativ 200 milioane de dolari, sa multumeasca pe toata lumea, critici de film, fani ai acestor filme cu monstrii, cat si un simplu spectator, trebuie sa aiba un continut la fel de puternic precum se anunta. Godzilla ramane un subiect important pentru un blockbuster american, iar dupa 30 de filme are parte de un univers al monstrilor mai organizat, unde un duel cu Kong pare chiar o idee interesanta.

Nota: 7.5/10

 7.5/10

Exista o diferenta uriasa intre ceea ce considera criticii si audienta, lucru destul de intalnit in ultima vreme. Aladdin este ultimul exemplu ce s-a aflat in aceasta situatie, fiind extrem de apreciat de catre intreaga audienta (94%), insa nu aceeasi parere din partea criticilor ( 56%). De cele mai multe ori, aceasta diferenta pare sa fie irelevanta. In acelasi timp, exista anumite cazuri unde criticii au pareri mai bune decat au fanii ( Star Wars : The Last Jedi). Si in cazul de fata, parerile pot fi impartite, mai ales ca vorbim de o productie extrem de complexa, plina de efecte speciale.