Ad Astra: Review

Intr-o perioada in care majoritatea filmelor sunt remake-uri ale unor filme mai vechi, continuari inutile sau productii cu super-eroi, Ad Astra este un film cu un stil total diferit. Intr-adevar, la baza este un SF, cu Brad Pitt si Tommy Lee Jones in rolurile principale si cu o poveste destul de complexa. Poate ca pentru foarte multa lume, filmul nu este cel mai atractiv de vazut la cinema, insa daca iti plac filmele cu ritm ceva mai lent si cu o poveste buna, atunci Ad Astra te poate multumi. Anul trecut, First Man a fost filmul despre calatoriile in spatiu, iar stilul este destul de asemanator. Oarecum, se iese din tipologia filmelor Sci-Fi din ultimii ani, in care s-a urmarit in special succesul in box-office si se pune accent mai mult pe scenariu si pe personaje. Ad Astra este un film special, ce abordeaza multe subiecte, chiar daca la prima vedere poate parea un simplu film despre univers si salvarea lui. De aceea, asemanarea cu 2001: A Space Odyssey despre care s-a tot vorbit in ultima vreme, este in mare parte potrivita.
Povestea filmului are loc undeva in viitor, unde Luna si Marte au devenit locuri in care oamenii au pornit colonii, cam aceleasi situatii pe care le putem intampina in viitor. Cu ceva ani in urma, a existat o misiune de explorare a intregii galaxii, unde Clifford McBride, tatal lui Roy, a fost liderul acestei misiuni. Din cauza acestei misiuni, se intampla un eveniment periculos pentru intreg universul si Roy trebuie sa porneasca intr-o noua misiune pentru a salva intreaga omenire. Cam asa ar suna in mare actiunea principala a filmului, de unde mai putem extrage si alte situatii destul de interesante. Inca din primele scene, ni se prezinta atmosfera monotona a filmului, iar in jurul acestei atmosfere se afla Roy. Duce o viata apparent trista, in care s-a supus in totalitate programului Spacecom si fara sa aiba vreo realizare pe plan sentimental. La fel ca tatal sau, Roy alege sa fie dedicat misiunilor in spatiu. Renunta la sotie, familie, absolut tot ce tine de viata personala, in schimbul unei vieti anoste, dedicata unui loc de munca pana la urma. Pare o situatie extrem de reala, la fel cum si alte situatii din film par destul de valide.
In cele 2 ore si 2 minute, Ad Astra incearca pe langa misiunile in spatiu si efectele speciale, sa ofere si o varianta umana la tot ce se intampla. Roy incearca sa isi duca misiunea la final, dar in acelasi timp, duce o lupta de foarte mult timp cu el insusi. Faptul ca Brad Pitt este si naratorul filmului in unele scene, iti poate da senzatia ca Ad Astra este o drama veritabila, chiar daca vorbim de un film Sci-fi. Chiar daca Roy este in fiecare scena si este personajul cheie al filmului, mai putem observa cateva aspecte ce nu par asa de indepartate. Luna este populata acum de oameni, iar inevitabil apar neintelegeri, ce aduc razboaie si multe altele. La fel se intampla cu Marte, acolo oamenii au ajuns si au bazele lor. Ce-i drept, filmul se axeaza mai mult pe ce se intampla pe Luna, unde au aparut si acei pirati, lucru remarcat inca din primul trailer. Este o lume dezvoltata, extinsa pana pe Marte, cu oameni care locuiesc acolo, insa dorinta de a descoperi extraterestrii este inca valabila.
Foarte putine scene sunt pe Pamant, marea majoritate a filmului se petrece in spatiu, asa ca efectele speciale sunt la un nivel foarte bun. Este genul de film care te surprinde in special vizual, iar apoi prin actiunea prezentata. Ce aduce nou Ad Astra in aceasta categorie de filme in spatiu, este prezentarea actiunii intr-un mod cat mai realist posibil. Chiar daca povestea este in viitor, acest lucru nu este evidentiat asa cum in alte filme anterioare s-a tot prezentat, nu exista vreo tehnologie extrem de avansata si foarte greu de imaginat in ziua de astazi, ci mai degraba se prezinta un timp anume in viitorul apropiat. Ca o comparatie cu alte filme de genul, Ad Astra este cel mai realist posibil, chiar daca povestea este in viitor. Poate ca nici situatiile nu sunt atat de greu de imaginat, insa atat Brad Pitt, cat si Tommy Lee Jones sunt 2 actori care ridica din start acest film. Practic, in momentul in care un film il are
Ad Astra are momente bune, efecte reusite, insa are un ritm destul de lent. Sunt momente in care anumite scene dureaza cam mult si iti poate da senzatia ca filmul dureaza o eternitate. Chiar daca debuteaza cu o scena foarte interesanta, apoi incepe sa isi piarda din consistenta si isi intra in poveste. Spre final, lucrurile avanseaza destul de bine si iti ofera o incheiere potrivita, dar nu atat de evidenta precum incearca filmul sa ofere. Inca din primele scene iti poti imagina cum ar arata finalul filmului, ce va face Roy, unde va ajunge sau isi va regasi tatal, insa toate aceste lucruri se pot schimba imediat, deoarece intreaga actiune nu se indreapta atat de clar. Cam la fiecare moment important, orice se poate intampla si schimba intreaga poveste, astfel ca ramane destul mister de deslusit pana la final. Lucrul cel mai imbucurator legat de Ad Astra este ca povestea nu are nevoie de vreo eventuala continuare, spin-off sau prequel. Este un film bun, cu o poveste interesanta, actori buni si cam asta e tot ce conteaza la final.
Este o perioada in care majoritatea filmelor fac parte dintr-un univers de filme, iar Ad Astra este inca o exceptie in ultima perioada. Dupa Once upon a time in Hollywood, un alt film contestat pentru stilul sau lent, se pare ca parerile pot fi impartite la astfel de filme. Daca am compara Ad Astra cu Rambo: The Last Blood, film ce a aparut in aceeasi perioada, este clar ca actiunea ii va reveni in totalitate lui Rambo. Acolo vorbim de un cu totul alt film, ce este facut special pentru fani si pentru cinema. Ad Astra in schimb, este genul de film ce merita vazut la cinema, daca esti pasionat de filme in general sau acasa, asta daca preferi mai multa actiune pentru un film la cinema.
Nota Finala: 8/10
8/10

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *